Portal de divertisment si voie buna
Adauga-ne la favorite
  Acasa   Trimite-ne o reteta!   Facebook   Twitter  
   Calator pe mapamond
Calator pe mapamond
  • Travel top   • Destinatii inedite   • Continentele lumii   • Oceanele lumii   • Marile lumii   • Statele lumii   • Capitalele lumii   • Orase celebre   • Atractii turistice din Romania   • Parcuri de distractii   • Pesteri   • Parcuri nationale si rezervatii   • Cele sapte minuni ale lumii antice   • Cele sapte minuni ale lumii moderne   • Biserici si manastiri celebre   • Castele si muzee celebre

...  lumea este o carte, iar cei care nu calatoresc citesc o singura pagina   ...
 

Cele sapte minuni ale lumii antice


 
 




Statuia lui Zeus


     Olimpia se afla in Grecia continentala (Thessalia), la poalele muntelui Cronion, aproape de tarmul Marii Ionice la aproximativ 150 de km de Atena la confluenta fluviului Alfeu cu raul Cladeos. Olimpia era o asezare vestita in toata lumea helenica nu doar prin potentialul militar sau suprafata, ci pentru faptul ca era principalul centru inchinat cultului lui Zeus, totodata fiind si locul desfasurarii jocurilor olimpice. Se spune ca spre Olimpia duceau sapte drumuri, intre care se afla si calea sacra care avea o lungime de zece kilometri si facea legatura intre tarmul marii si sanctuar. Calea sacra era un drum lung, strajuit de o parte si alta de temple, altare si statui. Primele jocurile Olimpice au inceput in Olimpia in anul 776 I.C. fiind tinute in cinstea lui Zeus, acestea au durat mai bine de un mileniu, in perioada desfasurarii solemnitatilor si intrecerilor prilejuite de jocurile olimpice, greci din Europa si Asia Mica, prieteni sau dusmani, uitau rivalitatile si suspendau conflictele, indreptandu-se spre sanctuarul lui Zeus, incarcati cu daruri, pregatiti sa asiste la ceremonii intr-un spirit de solidaritate panhelenica.

     Conform legendelor, Olimpia a fost cucerita de dorieni, care erau condusi de catre eroul Heracles (Hercule). Dorienii au trasat limitele incintei sacre numita Altis, denumire provenita din cuvantul altis, care inseamna crang sau dumbrava. In urma sapaturilor arheologice, s-a dovedit ca incinta avea o forma trapezoidala, cu dimensiuni de aproximativ 200 m lungime si 175 m latime. Pe aceasta platforma, amenajata in terase, s-au construit in decursul timpurilor multe edificii sacre. In secolul al V-lea i.e.n. s-a construit marele templu al lui Zeus, Telecoleonul unde erau locuintele preotilor si Pyrtaneul unde era adapostit focul sacru, stadionul avea o capacitate de 45.000 spectatori, Hipodromul si s-a completat Buleuterionul care era sediul senatului olimpic.

     Statuia lui Zeus a fost asezata in Templul lui Zeus, a carui constructie a fost incheiata in anul 457 i.e.n., acesta avea, 64 de metri lungime si aproximativ 28 de metri latime. Constructia a fost realizata de Libon din Eleea, decorarea frontului anterior care reprezenta lupta lui Pelops cu Oenomaos a fost realizata de Paconios din Mendes, iar a frontului posterior care reprezinta lupta centaurilor cu lapitii a fost dus la bun sfarsit de Alcamenes.

     Din statuia lui Zeus din Olimpia nu a mai ramas decat soclul, aspectul ei ar fi ramas necunoscut, daca Pausanias nu ne-ar fi lasat o bogata si amanuntita descriere. Pausanias descria ca: sculptorul a lucrat la opera sa intr-o cladire care se afla la vest de Altis si care era cunoscuta sub numele de "atelierul lui Phidias". Acesta a realizat statuia ajutat de pictorul Panaenos care-i era frate si de Colotes care era gravor, originar din insula Paros. Statuia a fost realizata in atelier, dupa care a fost demontata si transportata piesa cu piesa in templu, unde a fost remontata pe soclul de marmura dinainte pregatit.

     Statuia a fost realizata in anul 433 i.e.n. de sculptorul Phidias care l-a reprezentat pe Zeus cu sprancenele incruntate manuind fulgerele. Phidias a fost, fara indoiala, cel mai pretuit dintre sculptorii vremii , fiind mai celebru decat contemporanii sai Miron denumit si "Discobolul" sau Policlet denumit "Doryphor". Phidias se crede ca era atenian deoarece Pericle obisnuia sa-i ceara sfatul in legatura cu treburile Cetatii. Se cunoaste si numele tatalui sau, deoarece Pausanias spunea ca pe soclul statuii lui Zeus se afla gravata inscriptia "Phidias Atenianul, fiul lui Charmidas, m-a creat", de asemenea se mai cunosc trei dintre operele sale cele mai insemnate, doua statui ale Atenei, una criselefantina confectionata din aur si fildes si una din bronz, precum si statuia lui Zeus Olimpicul.





     Statuia il infatiseaza pe Zeus asezat pe un tron cu un spatar inalt realizat din abanos si bronz. In mana dreapta tinea o statuie reprezentand-o pe Nik‚ zeita Victoriei, lucrata in fildes si aur, iar in mana stanga, Zeus tinea un sceptru pe care statea un vultur de aur, capul era incununat cu ramuri de maslin, iar pe umeri ii cadea o mantie peste torsul gol care-i acoperea picioarele. Trupul zeului erau din lemn de abanos, acoperit cu fildes, pe portiunile care reprezentau pielea, iar imbracamintea si incaltarile erau turnate cu aur. Picioarele erau rezemate pe un taburet, sustinut in cele patru colturi de sfincsi de aur.

     Tronul era bogat decorat, policrom, cu abanos, bronz, fildes, aur, pietre pretioase si picturi. Pausanias descrie in amanunt toate picturile care impodobeau tronul si care reprezentau lupte legendare, figuri de zei si chiar scene din jocurile olimpice. Astfel, sub sfincsii care sustineau bratele tronului erau basoreliefuri care-i infatisau pe Apollo si pe Artemis omorand copiii Niobei, pe traverse erau reprezentate lupte ale lui Heracles si ale lui Tezeu cu amazoanele, pe soclu, Afrodita iesea din spuma marii. In fata statuii exista un bazin care continea uleiul necesar intretinerii, dar care avea si rolul unei enorme oglinzi in care se reflecta statuia.

     Statuia masoara aproximativ 12 metri, impreuna cu soclul statuii ajungea la 14 metri. Phidias a fost foarte atent cu fiecare detaliu, fapt ce i-a surprins pe vizitatori. Se spune ca arata mai degraba ca o bijuterie decat ca o sculptura. Phidias l-a infatisat pe Zeus asezat pe un tron si trupul lui parea atat de natural incat multi au crezut ca-l vazusera aievea pe Zeus. Se spune ca vreo cateva parti din statuie au fost salvate in anul 394 i.e.n. si duse la Constantinopol actualmente Istanbul in Turcia, unde au fost distruse de un incendiu.

     Fata lui Zeus exprima privitorului o profunda emotie, avand forta si in acelasi timp seninatate fapt ce i-a impresionat pe toti cei care au privit statuia si a caror parere s-a pastrat ca marturie scrisa. Strabon in descrierile sale spunea ca stauia: "aproape ca atingea plafonul cu capul si vazandu-l nu te puteai impiedica sa gandesti ca, daca s-ar ridica in toata inaltimea sa, ar ridica acoperisul edificiului".

     Vizitatorii nu aveau voie sa se apropie de statuie, nici nu o putea vedea in fiecare zi, aceasta era protejata de privirile publicului cu ajutorul unei draperii de purpura oferita templului de Antioh al IV-lea Epifanul (175 - 164 i.e.n.), regele Siriei elenistice, aceasta a fost montata in fata statuii si nu era indepartata decat la solemnitati.

     Lumina care patrundea in templu si cea data de flacara parfumurilor care ardeau pe trepiede de bronz, era suficienta pentru a imbratisa toata maretia statuii. Umbre si lumini jucau pe sandalele de aur, prin cutele mantiei bogat drapate, pe torsul palid de fildes, pierzandu-se pe fata calma si fruntea senina, in ochii care concentrau toata viata statuii.

     Imprejurarile in care a disparut statuia au ramas invaluite de mister, tot ce se stie este faptul ca decaderea Olimpiei se datoreaza edictului imperial din 393 care interzicea ceremoniile si jocurile olimpice, dupa care doi ani mai tarziu au avut loc expeditiile de prada ale gotilor, mari amatori de aur si nu in ultimul rand decretului din 426 e.n. al imparatului Teodosie II prin care se poruncea distrugerea tuturor lacaselor de cult pagane, decret care venea sa se adauge edictului imperial din 393. Alte ipoteze nu exclud distrugerea statuii in incendiul care a mistuit templul in 408 sau in incendiul care a distrus, in 475, o buna parte din Constantinopol, unde ar fi fost transportata din ordinul imparatului.

     Desi templul a fost distrus aproape in intregime, au ramas totusi fundatiile, o parte din pardoseala, unele fragmente din coloane, din antablament si din frontoane, ceea ce i-a ajutat mult pe specialisti la reconstituirea lui. Primele lucrari arheologice au fost realizate la inceputul secolului al XIX-lea, cand in anul 1829 a fost descoperit amplasamentul templului. Intre anii 1875-1881, are loc o noua misiune arheologica germana sub conducerea istoricului Ernest Curtius, care a descoperit un mare numar de edificii si ansambluri, precum si un numar impresionant de obiecte, monede, inscriptii, obiecte de ceramica. Cu aceasta ocazie, s-au descoperit si numeroase fragmente ale templului lui Zeus precum si soclul statuii.

Statuia lui Zeus in imagini:
  Statuia lui Zeus in gravura lui Philippe Galle din 1572   Ruinele templului din Olimpia   Reconstituirea fatadei frontale - Templul lui Zeus din Olimpia   Statuia lui Zeus   Reproducerea Statuii lui Zeus