In urma cu aproximativ 200 de milioane de ani, India s-a desprins de Gondwana si s-a deplasat spre nord-est, prin ocean catre continentul asiatic. Astfel, in zona de contact dintre subcontinentul India si Asia s-au format cei mai inalti munti de pe planeta denumiti Muntii Himalaya cu Varful Everest, care are o altitudine de 8848 m deasupra nivelului marii. Everestul face parte din Muntii Himalaya situati in Asia Centrala intre Campia Indo-Gangetica la sud si Podisul Tibet la nord. Himalaya formeaza o bariera naturala, in special climatica, intre deserturile muntoase ale Asiei Centrale si zonele tropicale ale Asiei de Sud. Varful Everest are coordonatele 27°59'20.62" N si 86°55'28.27" E, fiind situat pe granita dintre Nepal si Tibet (China). In nepaleza muntele este cunoscut sub numele Sagarmatha (Mama oceanului), iar in Tibet sub numele de Chomolungma (Mama universului).
Muntii din Himalaya sunt munti tineri, formati in orogeneza alpina din perioada tertiara in urma cu milioane de ani prin ciocnirea placilor continentale. S-a constatat ca si-n in zilele noastre muntii se ridica, cu toate ca sufera o eroziune intensa. In Himalaya se afla munti cu inaltimi de peste 8000 m inaltime cum ar fi: Everest(8.849 m), K2 (8.611 m), Kangchenjunga (8.586 m), Makalu (8.462 m), Lhotse (8.516 m), Cho Oyu (8.201 m), Manaslu (8.156 m), Dhaulagiri (8.167 m), Nanga Parbat (8.125 m), Annapurna (8.091 m). sau Makalu.
Pentru a determina pozitia si numele celor mai inalti munti din lume in anul 1808, guvernul britanic a initiat asa numitul "Marele studiu trigonometric al Indiei". Echipele de geodezi au ajuns la poalele muntilor Himalaya la inceputul anilor 1830, cand Nepalul avea grave probleme politice, existand chiar posibilitatea anexarii sale. In aceste conditii cererile geodezilor britanici de a intra in Nepal au fost refuzate si astfe, lau fost obligati sa-si continue observatiile din Terai, regiune aflata la sud de Nepal dispusa paralel cu muntii Himalaya. Insa datorita conditiilor de viata precare din Terai, datorate ploilor torentiale si a malariei, trei membri ai echipei au murit de malarie si alti doi au trebuit sa se retraga datorita gravelor probleme de sanatate.
In noiembrie 1847, Andrew Waugh, Geodez General al Indiei, a efectuat cateva observatii de la statia Sawajpore situata in capatul estic al muntilor Himalaya. In acei ani, Kangchenjunga era considerat cel mai inalt varf din lume, dar Waugh a observat un varf in spatele lui, la aproximativ 230 km distanta, observatie facuta si de John Armstrong, unul din oficialii lui Waugh, care a observat acelasi varf, dar din alta pozitie si la denumit varful "b". Waugh a scris mai tarziu ca observatiile aratau ca varful "b" este mai inalt decat Kangchenjunga, dar din cauza distantei mari de la care s-au facut observatiile, era nevoie de altele mai apropiate pentru a confirma rezultatul.
In anul 1849 James Nicolson a reusit sa faca doua observatii din Jirol, care se gaseste la 190 km distanta, efectuand peste 30 de observatii din cinci pozitii diferite, cea mai apropiata fiind la 174 km distanta de varf. Dupa ce a facut calculele a ajuns la concluzia ca varful "b" are 9.200 m, insa nu a luat in calcul refractia luminii care distorsioneaza inaltimile si datorita faptului ca s-a imbolnavit de malarie a fost obligat sa plece. Michael Hennessy, unul din asistentii lui Waugh, incepuse sa denumeasca varfurile cu numere romane, Kangchenjunga fiind denumit Varful IX, iar varful "b" a fost denumit Varful XV.
Primul care a identificat Everestul ca fiind cel mai inalt varf din lume a fost Radhanath Sikdar matematician si geodez indian din Bengal, in anul 1852, care a folosit calcule trigonometrice pe baza masuratorilor lui Nicolson, insa anuntul oficial asupra faptului ca Varful XV este cel mai inalt a fost amanat timp de cativa ani.
Abia in martie 1856 Andrew Waugh a anuntat rezultatele intr-o scrisoare adresata adjunctului sau din Calcutta in care a declarat ca Kangchenjunga are 8.582 m, iar Varful XV are 8.839 m, dar public a fost declarat ca avand 8.840 m, concluzionand ca Varful XV este "foarte probabil cel mai inalt din lume".
Mai recent, s-a constatat ca muntele are 8.848 m inaltime, desi exista variatii ale masuratorilor, existatand si o serie de neintelegeri intre China si Nepal in ceea ce priveste inaltimea varfului Everest.
Neintelegerile aveau la baza metodele de masurare folosite de oamenii de stiinta din cele doua tari, China pretindea ca masurarea muntelui trebuie sa ia in considerare doar inaltimea formatiunii de roci, pe cand Nepalul dorea ca masurarea inaltimii muntelui sa tina cont inclusiv de stratul de zapada si gheata gros de 4 m care acopera permanent piscul Everestului. Pana la urma s-a ajuns la un consens si China a acceptat ca inaltimea oficiala a Everestului sa fie de 8.848 m, cu specificatia ca muntele masoara 8.844 m, fara stratul de zapada si gheata care-l acopera. In prezent, tot mai multi geologi sustin ca ambele masuratori ar putea fi eronate, deoarece inaltimea Everestului creste neincetat datorita actiunii placii continentale indiene, care este impinsa de miscarile tectonice spre platoul tibetan.
O expeditie americana, condusa de Bradford Washburn in mai 1999, a efectuat masuratori cu ajutorul unui GPS si a rezultat o altitudine de 8.850 m cu o grosime a ghetii de inca 1 m, insa aceasta masuratoare nu a fost recunoscuta oficial de Nepal.
Denumirea oficiala de Everest i-a fost data in anul 1865 de catre Royal Geographical Society in urma propunerii lui Andrew Waugh care a botezat muntele dupa numele predecesorul sau in functia de Geodez General al Indiei Sir George Everest, intai folosind numele de Mont Everest, si apoi Mount Everest.
Everestul, cel mai inalt munte al Terrei in imagini:
