Portal de divertisment si voie buna
Adauga-ne la favorite
  Acasa   Trimite-ne o reteta!   Facebook   Twitter  
   Calator pe mapamond
Calator pe mapamond
  • Travel top   • Destinatii inedite   • Continentele lumii   • Oceanele lumii   • Marile lumii   • Statele lumii   • Capitalele lumii   • Orase celebre   • Atractii turistice din Romania   • Parcuri de distractii   • Pesteri   • Parcuri nationale si rezervatii   • Cele sapte minuni ale lumii antice   • Cele sapte minuni ale lumii moderne   • Biserici si manastiri celebre   • Castele si muzee celebre

...  lumea este o carte, iar cei care nu calatoresc citesc o singura pagina   ...
 

Continentele lumii


 
 




Australia (Oceania) - Continentul contrastelor


     Australia (Oceania) este cel mai mic continent al Pamantului cu o suprafata de 8.510.000 Km² sau 5,68% din uscatul planetar ce se desfasoara in emisfera australa (Terra Australis). Continentul australian este format dintr-o puzderie de insule mici si foarte mici raspandite spatial intr-o masa oceanica ce depaseste 80.000.000 km². Din uscatul continentului australian, Australia detine 90,3%, Papua-Noua Guinee detine 5,4%, Noua Zeelanda detine 3,15%, iar celelalte insule ce sunt in jur de 10.000 detin putin peste 1%.

Harta Australia

     Primele izvoare privind existenta vietii umane pe continentul australian indica aparitia acesteia in jurul anilor 10.000 – 8.000 i.e.n. cand o pupulatie aflata in sudul Asiei s-a delasat spre Australia datorita unui nivel scazut al apelor din nordul continentului australian. Migratia poulatiei asiatice este atestata de numeroasele schelete antice descoperite arata ca aceasta populatie originara s-a raspandit relativ repede pe tot teritoriul continentului australian.

     Magellan cu expeditia intreprinsa intre anii 1519 – 1522 a reusit sa ajunga pe anumite insule ale Australiei, insa primul navigator ce a descoperit Australia este considerat a fi Abel Tasman (1642-1644) prin debarcari in Tasmania, Noua Zeelanda, Noua Guinee. In anul 1642 Tasman primeste comanda unei expeditii ce avea drept scop descoperirea de noi taramuri in sudul Pacificului, Terra Australis Incognita, necunoscute pana atunci europenilor, dar carora cartografii le banuiau existenta. Pe 24 noiembrie 1642, Tasman zareste coasta vestica a unei insule, careia ii da numele "Pamantul lui Van Diemen", in onoarea guvernatorului de atunci al Companiei Olandeze a Indiilor de Est. Ulterior, colonialistii englezi ii vor da numele Tasmania. Pe 13 decembrie, echipajul zareste tarmul sudic al Noii Zeelande. Initial, Tasman a considerat ca a ajuns pe coasta Americii de Sud, mai exact in Tierra del Fuego si o numeste Staten Landt. Pe drumul de intoarcere, trece pe langa insulele Tonga pe 20 ianuarie 1643. In zona insulelor Fiji, vaporul sau este aproape avariat datorita impactului cu coralii din regiune. Indreptandu-se catre Noua Guinee, ajunge in Batavia la 15 iunie 1643. In anul 1644, Tasman intreprinde o noua calatorie spre Australia de nord unde pleaca cu trei corabii pentru a studia regiunea si locuitorii, insa expeditia nu i-a adus nicio satisfactie deoarece nu a obtinut nicio zona comerciala noua si niciun nou itinerar pentru navigatie. Dupa care timp de peste un secol, pana la epoca lui James Cook, continentul nu a mai fost vizitat decat cu totul intamplator. James Cook a fost cel care a explorat sistematic Australia intre anii 1768-1779.





     In anul 1788 a fost intemeiata prima colonie penala engleza in Australia, iar ulterior, Marea Britanie a ocupat intregul continent austral, ce a fost anexat in anul 1826. Australia era initial folosita de englezi ca loc de deportare a detinutilor de drept comun, dupa care a data de 13 Mai 1787, o flota engleza pleaca din Portul Portsmouth spre Australia, comandata de Arthur Phillip, cel care avea sa fie si primul Guvernator al coloniei. Acesta avea la bord aproximativ 1.000 de oameni. Populatiile autohtone au suferit enorm de pe urma colonistilor fiind aproape decimate complet prin restrangerea arealelor de vanatoare si exploatarea salbatica. SUA a patruns in Australia prin ocuparea insulelor Hawaii si Guam in anul 1898. Dupa al doilea razboi mondial s-a produs un proces de decolonizare, in general, pasnic.

     Australia este situata in sud-estul Asiei, la contactul dintre Oceanul Indian si Oceanul Pacific, intre latitudinea de 10° 41' nord si 39° 8' sud, pe o lungime de 3.900 km, iar pe longitudine se desfasoara intre 113° 9' vest de la Capul Kuvier pana la 153° 39' in est la Capul Bylon pe o lungime de 4.000 km. Aceasta pozitie geografica indica faptul ca Australia este asezata in zonele de clima tropicala si temperata, caracter reflectat si in celelalte elemente fizico-geografice. Configuratia Australiei cuprinde: blocul continental care constituie partea cea mai importanta a Australiei, ocupand 90% din suprafata totala a acestuia; sistemul de peninsule ce ocupa 672.000 km², dintre care cele mai importante peninsule sunt: York, Aren din nordul Australiei si Eyre din sudul Australiei; sistemul de insule care reprezinta 1,5% din totalul suprafetei Australiei (Tazmania – 67.869 km² si selful care are o extindere mare dar cu o repartitie inegala.

     Din punct de vedere fiziografic, Australia poate fi impartita in patru categorii: prima include statul australian, situat in mijlocul platoului indo-australian, unde nu a avut loc nicio formare de lanturi muntoase in cursul erei geologice tertiare, tinuturile estice inalte ale Australiei, sunt ramasite erodate ale vechilor munti, prezentand o serie de platouri inalte, iar jumatatea vestica a tarii este un vechi platou erodat, legat de partea estica prin vaste bazine sedimentare; a doua categorie include insulele situate de-a lungul zonelor de coliziune dintre placile tectonice care se gasesc in Pacificul de Sud, Noua Zeelanda, Papua Noua Guinee, Insulele Solomon si Fiji care se dezvolta in zona de coliziune dintre placile indo-australiana si pacifica, iar in Pacificul de Nord, Insulele Mariane se afla de-a lungul zonei de coliziune dintre placile eurasiatica si pacifica. Aceste coliziuni au produs ridicarea lanturilor muntoase. Noua Zeelanda si Papua Noua Guinee au lanturi muntoase tinere, unele varfuri depasind 3.000 de metri; a treia categorie include insule vulcanice, cum ar fi Fiji, care se ridica de la nivelul bazinului Oceanului Pacific, acestea sunt mult mai mici decat tarile din a doua categorie, insa sunt constituite in cea mai mare parte din munti inalti, cu cateva margini joase de-a lungul coastelor, incluzand recifuri de corali; ultima categorie include insulele si atolii de corali, ca Tuvalu, atolii ce formeaza recifuri circulare joase de corali, cu lagune in interior. Atolii se dezvolta de obicei in jurul conurilor vulcanice scufundate, in unele locuri, cum ar fi in Guam, insulele de corali au aparut in urma miscarilor tectonice.

Lacul Eyre

     Australia se caracterizeaza sub aspect morfologic printr-un relief masiv, tabular, specific continentelor sudice, lipsit de campii in lungul tarmurilor, dar in schimb cu intinse podisuri dominate de munti insulari, sau de catene muntoase lipsite de varfuri semete. Cel mai coborat punct este zona lacului Eyre, Australia care se gaseste la -11,9 metri sub nivelul oceanului, iar cel mai ridicat este de 4.694 metri in muntii Wilhelm din insula Noua Guinee.

     Podisul Australiei de Vest ocupa o mare suprafata din continent si reprezinta o regiune tabulara cu altitudine medie de 300-500 metri, marginile podisului au fost inaltate de miscarile tectonice recente care se ridica sub forma unor masive cu aspect insular si varfuri tesite, mai inalte sunt in est unde ajung la 1.500 metri in masivul McDonnel, marginile din nord-vest se ridica sub forma unui horst cunoscut sub denumirea de Kimberley ce are inaltimi cuprinse ce masoara 500-600 metri, iar in nord-est apar cateva inaltimi mai mici, deluroase, cu aspect de horsturi, intens peneplenizate, din care fac parte Colinele Silwen. Regiunea din interiorul podisului este mai joasa in comparatie cu marginile intens peneplenizate, si acoperita cu nuante de grohotisuri si de nisip eoliene. Din mijlocul acestuia zone desertice se ridica pe o axa centrala orientata pe directia vest-est o serie de masive insulare reziduale, care separa desertul Australiei de Vest in trei mari parti: Marele Desert Nisipos, Depresiunea Centrala si Cordiliera Australiana.

     Marele Desert Nisipos este un tinut de desert cu o densitate foarte mica a populatiei aflata in Australia de Nord-Vest, ocupand suprafata de 360.000 km², fiind situat in statul Western Australia. Regiunea desertului este o regiune de ses cu munti in regiunea Pilbara si Kimberley. Marele Desert Nisipos se continua in sud cu Desertul Gibson. Numai pe coasta de nord-vest se afla cateva ferme de crestere a ovinelor in rest regiunea este nelocuita. Cantitatea medie anuala de precipitatii este de 300 de mm, ploile aduse de muson fiind neregulate, iar apa, din cauza caldurii mari ( 38 - 42 °C.) se evapora repede. Iarna, temperatura medie scade la valori intre 25 - 30 °C.

     Depresiunea Centrala are relief de campii, de deal si de masive muntoase izolate, reprezentand cea mai intinsa zona de scufundare a Australiei fiind de fapt o vasta campie dezvoltata pe roci sedimentare in bazine hidrografice. Pozitia acestei depresiuni intre cele doua mari unitati: in vest e podis si in est muntii Australiei, fapt ce ii confera caracterul de depresiune centrala. Depresiunea Centrala este o vasta zona de scufundare din precambrian ce are trei mari unitati: campia nordica litorala, campia de mijloc a fluviului Eyre si campia sudica. Campia nordica se desfasoara in lungimea litoralului format de Golful Carpentania cu putin deasupra nivelului oceanului. Este neteda si alcatuita din depozite formate din aluviuni. Campia de mijloc este situata in bazinul hidrografic Eyre, cu o zona depresionara cu altitudinea cea mai coborata din intreaga Australie, ceea ce confirma caracterul acesteia tectonic si endoreic. Campia sudica este cea mai tipica campie fluviala a Australiei, dezvoltata pe bazinul hidrografic, are orientare sud-vest, nord-est. Depresiunea centrala este larg valurita si reprezinta o asociatie de portiuni joase in care apar campiile amintite, si zone cu portiuni deluroase, care separa aceste campii.





     Cordiliera Australiana reprezinta partea cea mai unitara si cea mai inalta a continentului, fiind dispusa de-a lungul marginii de rasarit, incepand din extremitatea nordica a peninsulei York, si pana la extremitatea sudica ce trece dincolo de zona de prabusire a stramtorii Batts, in Tazmania. Aceasta catena lunga de 3.400 km formeaza Cordiliera Australiana, si uneori impropriu Alpii Australiei, desi acestia nu au nicio trasatura comuna cu cele ale Alpilor din Europa. Alpii Australiei constituie un lant muntos mult mai vechi, format in faza hercinica, si prezinta o fragmentare pronuntata, consecinta a falierii si denudatiei intense care au dus la 12.00 metri. In general Cordilierii Australiei se prezinta ca un ansamblu de culmi si podis inalte, taiate adanc de rauri. In unele parti Cordilierii ajung pana la tarm, unde pe versantii abrupti, in vest, coboara in trepte formand o regiune de dealuri.

     Insula Tasmania se afla in sud-estul Australiei, despartita de Stramtoarea Bass etaleaza peisaje variate, cu forme glaciare, caderi de apa, defilee, specii de flora si fauna specifice, plaje. Tasmania are o suprafata de 67.889 km² si este podis inalt ce masoara 1575 metri, cu multe lacuri si cu o bogata retea hidrografica. Are un climat temperat-oceanic, cu paduri de eucalipt si fag austral, majoritatea speciilor fiind endemice. A fost descoperita, impreuna cu Noua Zeelanda, de Abel Tasman.

     Insulele din centrul si sud-vestul Oceanului Pacific sunt raspandite pe o suprafata de apa de aproape 70.000.000 km², din care uscatul reprezinta 1.300 km². Sunt slab populate de aproximativ 12.000 locuitori. Cuprinde patru subdiviziuni: Melanezia, Micronezia, Polinezia si Australasia. Insulele din Micronezia si Polinezia sunt mici, coraligene sau vulcanice pe cand cele din Melanezia si Australasia sunt mari si muntoase. Au o clima calda si umeda, apropiata de "clima primaverii vesnice", cu temperaturi medii anuale de 25-26 °C, precipitatiile depasind 1-3 m/an. Vegetatia este bogata, formata din paduri tropicale cu specii vegetale endemice, iar fauna este saraca, dar cu numeroase specii endemice.

     Datorita regimul climatic dominat arid din Australia principala masa de uscat si a structurii insulare fragmentate reteaua hidrografica prezinta urmatoarele particularitati: cursuri de apa importante ca lungime, dar cu debite modeste, cum ar fi: sistemul Murray-Darling, debit la varsare 1.800 m³/s, ape scurte, dar cu debit foarte bogat, se intalnesc in Papua Noua Guinee (Fly 800 km, Purari-debit la varsare 2.600 m³/s, suprafata bazinului numai 33.670 km², Sepik) si Noua Zeelanda Waikato 425 km, Clutha 322 km, Wanganui 290 km, etc, unde potentialul lor este utilizat in productia de energie electrica. Fluviul Darling are o lungime de 2.739 km lungime si este cel mai lung fluviu din Australia, el se varsa la Wentworth, in Murray River si pe urma in Oceanul Indian. Darling si Murray izvoresc din versantul de vest al muntilor Great Dividing Range si apoi curg cu cotituri si diferente de nivel relativ mici (6-14 cm/km) prin preerie spre vest si sud. Seceta periodica face ca fluviul sa se transforme in perioada arida intr-un sirag de balti, iar in perioada ploioasa sa inunde suprafete imense de teren, perioada in care fluviul atinge 12 m adancime si 80 de km latime. In prezent devine o problema serioasa eroziunea si cresterea salinitatii apei. Fluviul Murray are o lungime de 2.589 km fiind dupa Darling, al doilea ca fluviu ca lungime in Australia.Bazinul Murray Darling Murray are cu Darling cursul inferior comun, alcatuind un sistem fluvial de 3.370 dupa alte surse 3.750 km. Fluviul Murray izvoraste din Muntii Snowy, de unde curge spre vest formand granita naturala intre statele Noua Galie de Sud si Victoria. Ambele fluvii au un curs inferior comun traversand Murray Mouth, Murray Bridge, Lacul Alexandrina si apoi se indreapta catre Golful Encounter, varsandu-se in Oceanul Indian. Aflentii principali ai lui fiind Darling si Murrumbidgee. Pe o distanta de 186 km pana la varsare fluviul este navigabil, pe acest traseu are 12 ecluze. Orasele principale traversate de Murray sunt Albury, Swan Hill, Echuca, Mildura si Murray Bridge. In restul Australiei, doar insulele vulcanice dispun de ape curgatoare, cu debite bogate si un ridicat potential energetic, valorificat partial cum ar fi Mataniko si Lunga in Insula Solomon, Sigatoka in Fiji, etc. Lacurile din Australia sunt de diferite origini (vulcanice, glaciare, etc) si sunt mult mai frecvente decat raurile si unele dintre ele sunt de dimensiuni apreciabile. De o importanta deosebita se bucura: Eyre, Australia 8 000-15 000 km², Taupo 606 km², Te Anau 344 km² lac glaciar din Noua Zeelanda. Asigurarea cu apa a marilor zone urbanizate din sud-estul Australiei a condus la realizarea, in anii 1950-1970, a unor ample amenajari hidrotehnice, in primul plan situandu-se sistemul Snowy Mountains ce are 16 mari baraje, cu lacurile aferente, 3.740 MW in centrele electrice. Lacuri de acumulare se intalnesc si in insulele mai mari cum ar fi Noua Guinee, Noua Caledonie, etc.

     Australia poate fi impartita in doua zone climatice: temperata si tropicala. O mare parte din Australia si Noua Zeelanda se afla in zona temperata, in timp ce, cea mai mare parte a tarilor insulare din Pacific au o clima tropicala. Vanturile tropicale permanente domina mare parte din Australia insulara, iar cicloanele tropicale cauzeaza adesea pagube considerabile. Exista zone intinse din Australia care sunt aride sau semiaride, iar zonele umede se gasesc de-a lungul celei mai mari parti a coastei de est a Tasmaniei si intr-o parte a coastei nordice, in cursul verii. O mare parte din Noua Zeelanda, Papua Noua Guinee si cele mai multe dintre insulele din Pacific sunt umede. Totusi, seceta asociata fenomenului El Nioo a fost frecventa in ultimele decenii, in nordul Australiei si Papua Noua Guinee.

     Vara tine din decembrie pana in februarie si exista valuri de caldura frecvente cand temperaturile ating in general 38 °Celsius, insa efectele neplacute sunt intr-o oarecare atenuate de brize vestice racoroase care sufla in tot timpul anului. In zone restranse din Australia de Sud si Australia de Vest, iernile secetoase din iunie pana in august alterneaza cu veri umede din noiembrie pana in martie. Coasta nord-vestica tropicala are ierni secetoase si veri umede: aici ploile sunt tropicale si exista conditii musonice. Insula Tasmania si Muntele Kosciuszko au tinuturi inzapezite in timpul iernii, totusi, in alte parti, zapada este extrem de rara. Orasul nordic Darwin are o temperatura medie de 30 °Celsius vara si 27 °C iarna, cantitatea medie de precipitati fiind de 150 cm, cea mai mare parte cazand vara.

     Padurile, atat tropicale cat si temperate, sunt prezente in toate regiunile umede din Australia si in insulele intinse si inalte care sunt in cea mai mare parte vulcanice. Cu toate acestea, defrisarea se face simtita in multe locuri, cum ar fi parti din estul Australiei, Tasmania, Noua Zeelanda si Insulele Solomon. Izolarea a constituit un factor major care a permis dezvoltarea unor specii unice de plante, animale si pasari in insulele din Pacific. Raspandirea locuirii umane si a vanatorii a afectat serios animalele indigene, in mod special in Australia, mai multe specii fiind disparute sau puse in pericol.

Koala

     Australia are multe specii de animale si plante ce se gasesc doar pe acest continent cum ar fi: canguri mari si mici, ursi koala si ursi marsupiali. Ornitorincul cu cioc de rata si furnicarul tepos sunt mamifere ce depun oua, specifice Australiei. Cainele dingo care este un membru al familiei cainilor si care se crede ca a fost introdus in Australia cu aproximativ 30.000 de ani in urma. Pasarile sunt, de asemenea, foarte variate: cocosul de eucalipt, cacaduul, pasarea lira, papagalul, kookaburra si marea pasare nezburatoare emu.

     Agricultura Australiei este de trei tipuri: agricultura de subzistenta, cu munca intensiva, care se intalneste in majoritatea insulelor tropicale din Pacific, plantatii de cereale, in insulele tropicale de marime medie si agricultura intensiva, care se intalneste in Australia si Noua Zeelanda. Agricultura de subzistenta din insulele Pacificului consta in culturi cu viata scurta, cum ar fi maniocul, colocasia sau urechea de elefant, radacina de ignama, fructul de paine si cartofii dulci. Bananele si papaia sunt fructele cele mai raspandite. Cocotierii cresc in aproape toate insulele si constituie o sursa de hrana proaspata. Din miezul de cocos uscat (copra) se extrage ulei. Copra se exporta din tari precum Vanuatu si Samoa. Plantele destinate vanzarii, deseori o mostenire a perioadelor coloniale, sunt, de asemenea, importante pentru cateva tari din Pacific – zaharul in Fiji si arborele de cacao in Vanuatu.

     Australia si Noua Zeelanda au ambele economii moderne si diversificate, cu infrastructuri bine stabilite. Australia este favorizata in mod deosebit, deoarece detine bogate resurse minerale si energetice. Industria producatoare, incluzand procesarea hranei, aduce o importanta contributie in economia acestor doua tari din Pacific. In contrast cu aceasta, celelalte tari din Pacific nu sunt dezvoltate din punct de vedere industrial. Papua Noua Guinee este bogata in minerale, cum ar fi cuprul si aurul si are terenuri cu gaze naturale recent descoperite. In Noua Caledonie sunt depozite de nichel, iar in Fiji de aur, ambele fiind mai degraba exportate decat utilizate in industriile locale. Multe insule din Pacific au putine resurse; cateva au pamant insuficient pentru populatia lor si putine resurse de apa potabila. Aceasta imputinare a resurselor naturale, combinata cu infrastructura necorespunzatoare a impiedicat dezvoltarea industriala. Industria in majoritatea insulelor se limiteaza la prelucrarea hranei. Turismul a devenit o sursa importanta de venituri pentru cea mai mare parte a insulelor australiene. Australia si Noua Zeelanda ofera turistilor multe amenajari si facilitati moderne, in timp ce superbul peisaj al insulelor tropicale din Pacific, precum Fiji, Tahiti, Vanuatu si Marianele de Nord atrage vizitatorii.


 Numele tarii sau al  
 teritoriului si drapelul  
 Regiunile Australiei   Zona
 ( km² )
 Nr. populatie  
 ( 2012 )  
  Densitatea  
 populatiei km²
 Capitala  
 Teritoriul Australia Australia  Australasia   7.686.850 22.028.000 2,7 Canberra
 Comunitatea Insulelor Mariane de Nord Comunitatea Insulelor Mariane de Nord  Micronezia   21 12.329 587,1 Yaren
 Fiji Fiji  Melanezia   18.270 856.346 46,9 Suva
 Guam Guam  Micronezia   549 160.796 292,9 Hagatna
 Hawaii Hawaii  Polinezia   16.636 1.360.301 81,8 Honolulu
 Insula Craciunului Insula Craciunului  Australasia   135 1,493 3.5 Flying Fish Cove
 Insula Heard si Insulele McDonald Insula Heard si Insulele McDonald  Australasia   372 -3 - -
 Insula Norfolk Insula Norfolk  Australasia   35 2.114 53,3 Kingston
 Insula Pastelui Insula Pastelui  Polinezia   163,6 3.791 23,1 Hanga Roa
 Insula Wake Insula Wake  Micronezia   5,5 150 23 Wake
 Insulele Ashmore si Cartier Insulele Ashmore si Cartier  Australasia   199 -2 - -
 Insulele Cocos Insulele Cocos  Australasia   14 628 45,1 West Island
 Insulele Cook Insulele Cook  Polinezia   240 20,811 86.7 Avarua
 Insulele Marii de Coral Insulele Marii de Coral  Australasia   780.000 4 0,0000008 Willis
 Insulele Marshall Insulele Marshall  Micronezia   181 73.630 406,8 Majuro
 Insulele Pitcairn Insulele Pitcairn  Polinezia   5 47 10 Adamstown
 Insulele Solomon Insulele Solomon  Melanezia   28.450 494.786 17,4 Honiara
 Kiribati Kiribati  Micronezia   811 96.335 118,8 South Tarawa
 Nauru Nauru  Micronezia   477 77.311 162,1 Saipan
 Niue Niue  Polinezia   260 2.134 8,2 Alofi
 Noua Caledonie Noua Caledonie  Melanezia   19.060 240.390 12,6 Noumea
 Noua Zeelanda Noua Zeelanda1  Australasia   268.680 4.108.037 14,5 Wellington
 Palau Palau  Micronezia   458 19.409 42,4 Melekeok
 Papua Noua Guinee Papua Noua Guinee4  Melanezia   462.840 5.172.033 11,2 Port Moresby
 Polinezia Franceza Polinezia Franceza  Polinezia   4.167 257.847 61,9 Papeete
 Samoa Samoa  Polinezia   2.944 179.000 63,2 Apia
 Samoa Americana Samoa Americana  Polinezia   199 68.688 345,2 Pago Pago
 Statele Federate ale Microneziei Statele Federate ale Microneziei  Micronezia   702 135.869 193,5 Palikir
 Tokelau Tokelau  Polinezia   10 1.431 143,1 Nukunonu
 Tonga Tonga  Polinezia   748 106.137 141,9 Nuku'alofa
 Tuvalu Tuvalu  Polinezia   26 11.146 428,7 Funafuti
 Vanuatu Vanuatu  Melanezia   12.200 240.000 19,7 Port Vila
 Wallis si Futuna Wallis si Futuna  Polinezia   274 15.585 56,9 Mata-Utu
 


1 Unii geografi considera Noua Zeelanda ca facand parte din Polinezia.
2 Teritoriu nelocuit, in care se permite accesul doar pescarilor indonezieni.
3 Teritoriu nelocuit.
4 Papua Noua Guinee este uneori considerat ca parte din Australasia sau Melanezia.
Continentul australian in imagini:
  Lacul Te Anau   Muntele Kosciuszko   Insula Cocos   Lacul Alexandrina   Desertul Gibson